Deviația de sept – cauze, simptome, diagnostic și tratament

Beauty Concept Informații Utile

Deviația de sept este una dintre cele mai frecvente probleme ORL și apare atunci când septul nazal – peretele subțire de os și cartilaj care separă cele două nări – nu este drept, ci înclinat sau curbat. În multe cazuri, deviația este prezentă din naștere, iar în altele apare după traumatisme sau lovituri la nivelul nasului.

Nu toate deviațiile provoacă simptome, însă atunci când pasajele nazale sunt îngustate, pot apărea dificultăți de respirație, sforăit, sinuzite repetate sau sângerări nazale. În timp, aceste probleme pot afecta somnul, capacitatea de concentrare și calitatea vieții.

Un consult la medicul ORL este esențial pentru a stabili dacă simptomele sunt cauzate de deviația de sept și pentru a alege tratamentul potrivit – de la măsuri conservatoare, până la septoplastie, intervenția chirurgicală prin care septul este îndreptat.

Ce este deviația de sept și cum apare

Septul nazal este structura formată din os și cartilaj care separă cele două fose nazale. În mod normal, el ar trebui să fie drept, permițând aerului să circule liber prin ambele nări. Atunci când septul este înclinat, curbat sau prezintă creste și spine, vorbim despre deviație de sept.

Cauze principale

Congenitală (din naștere): septul poate fi deviat încă de la naștere, ca urmare a poziției intrauterine sau a procesului de dezvoltare.
Dobândită: apare frecvent după traumatisme – lovituri, accidente sportive, căzături, fracturi nazale. Uneori, chiar și o lovitură minoră în copilărie poate produce o deviație vizibilă la vârsta adultă.

Gradul deviației

Ușoară: nu produce simptome evidente, fiind descoperită întâmplător la un control ORL.
Moderată sau severă: îngustează unul sau ambele pasaje nazale și determină probleme respiratorii.

Deviația de sept poate fi izolată sau asociată cu alte probleme, precum hipertrofia cornetelor (mărirea „pernuțelor” mucoase din interiorul nasului) ori colapsul valvei nazale. În aceste situații, simptomele sunt mai accentuate, iar tratamentul trebuie adaptat.

Simptomele deviației de sept

Nu orice deviație de sept produce simptome. Totuși, atunci când peretele dintre cele două nări îngustează pasajele nazale, pot apărea manifestări care devin deranjante și afectează calitatea vieții.

1. Nas înfundat

Poate fi unilateral (doar pe o nară) sau bilateral.
Mulți pacienți observă că respirația este mai dificilă atunci când stau culcați pe partea cu deviația.
Se agravează în timpul răcelilor, alergiilor sau la efort.

2. Respirație dificilă în somn

Obstrucția nazală favorizează sforăitul și trezirile repetate.
Respirația pe gură în timpul nopții duce la uscăciunea gâtului și senzația de oboseală dimineața.
Uneori, apropiații observă pauze respiratorii (apnee în somn), care trebuie menționate medicului.

3. Sângerări nazale (epistaxis)

Aerul care circulă turbulent prin zonele înguste usucă mucoasa și favorizează formarea de cruste.
Aceste cruste se pot rupe ușor, provocând sângerări mici, dar frecvente.

4. Sinuzite recurente și dureri faciale

Pasajele blocate îngreunează drenajul secrețiilor din sinusuri.
Apar presiune și durere în zona obrajilor sau a frunții, rinoree groasă și episoade repetate de sinuzită.

5. Dureri de cap și senzație de presiune

Uneori, deviația determină contact între mucoase, ceea ce poate declanșa dureri de cap sau senzație de tensiune facială.

Semne de alarmă

Sângerare nazală abundentă sau care nu se oprește ușor.
Durere intensă și persistentă, asociată cu febră.
Deformare bruscă a nasului după un traumatism.
În aceste situații, consultul medical trebuie făcut de urgență.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul deviației de sept este stabilit de medicul ORL pe baza simptomelor și a unui examen clinic detaliat. Scopul este să se afle cât din obstrucție se datorează anatomiei (sept deviat) și cât factorilor inflamatori sau alergici.

1. Anamneza (discuția cu pacientul)

Medicul întreabă despre:

de cât timp există simptomele și în ce situații se agravează (efort, somn, alergii);
episoade de sforăit, respirație pe gură sau apnee observată în somn;
sângerări nazale și frecvența lor;
istoricul de traumatisme sau intervenții chirurgicale la nivelul nasului;
tratamentele încercate anterior (spray-uri, antihistaminice, lavaj salin).

2. Examenul clinic ORL

Inspecție externă: axul nasului, simetria și eventuale deformări vizibile.
Rinoscopie: cu ajutorul unui specul se examinează septul, cornetele și mucoasa nazală.
Endoscopie nazală: permite vizualizarea detaliată a septului și a pasajelor nazale, fiind utilă pentru documentare și planificarea tratamentului.

3. Investigații complementare (la nevoie)

CT rinosinusal: recomandat dacă există suspiciunea de sinuzită cronică, polipi sau traumatisme complexe.
Rinomanometrie / acustic-rinometrie: măsoară obiectiv fluxul de aer și gradul obstrucției.
Teste alergologice: utile dacă se suspectează o componentă alergică asociată.

4. Diagnostice diferențiale

Deviația de sept poate fi confundată sau asociată cu alte afecțiuni: rinită alergică sau nonalergică, hipertrofie de cornete, polipi nazali sau colaps de valvă nazală. Identificarea corectă a problemei este esențială pentru alegerea tratamentului potrivit.

Opțiuni de tratament

Tratamentul deviației de sept are ca scop principal îmbunătățirea respirației și prevenirea complicațiilor (sinuzite repetate, epistaxis). Alegerea metodei depinde de severitatea simptomelor și de gradul deviației.

1. Măsuri conservatoare

Acestea nu îndreaptă septul, dar pot reduce disconfortul provocat de inflamația mucoasei:

Lavaj nazal cu soluție salină (izotonică sau hipertonică), care fluidizează secrețiile și hidratează mucoasa.
Spray-uri cu corticosteroizi intranazali, ce reduc edemul și inflamația.
Antihistaminice și tratamente pentru controlul alergiilor.
Umidificarea aerului și evitarea factorilor iritanți (fum, praf, substanțe chimice).

👉 Aceste măsuri pot aduce ameliorare, dar nu corectează deviația anatomică.

2. Proceduri minim-invazive pe cornete

Atunci când cornetele sunt mărite și contribuie la obstrucție, se pot face intervenții precum:

Radiofrecvență sau coblație, care reduc volumul cornetelor și lărgesc pasajele nazale.
Aceste tehnici se asociază uneori cu septoplastia, pentru rezultate mai bune.

3. Septoplastia (tratamentul chirurgical al deviației de sept)

Ce face: îndreaptă septul nazal prin corectarea porțiunilor deviate de os și cartilaj.
Ce nu face: nu modifică aspectul extern al nasului (forma rămâne aceeași).
Indicații: obstrucție respiratorie semnificativă, episoade frecvente de sinuzită sau epistaxis repetat.
Cum decurge: intervenție endonazală (fără cicatrici externe), realizată de obicei sub anestezie generală.
Recuperare: splinturi interne menținute 3–7 zile; reluarea activităților ușoare după câteva zile; evitarea efortului intens pentru 2–3 săptămâni.

4. Ce să aștepți după tratament

Respirația se îmbunătățește vizibil în câteva zile după scoaterea splinturilor.
Simptomele precum sforăitul sau episoadele de sinuzită se reduc semnificativ.
Respectarea igienei nazale postoperatorii și a controalelor medicale este esențială pentru rezultate stabile.

Deviația de sept la copii și adolescenți

Deviația de sept nu este o problemă exclusiv a adulților – ea poate fi prezentă și la copii sau adolescenți. De multe ori, este descoperită întâmplător la un control ORL, dar atunci când obstrucția este semnificativă, ea poate influența somnul, dezvoltarea craniofacială și chiar performanțele școlare.

1. Când suspectăm deviația de sept la copil

Respirație pe gură în mod constant, chiar și în repaus.
Sforăit și somn neliniștit, cu treziri dese.
Episoade frecvente de sinuzită sau răceli care se complică.
Oboseală și concentrare scăzută din cauza somnului neodihnitor.
Deformări post-traumatice după lovituri sau căzături la nivelul nasului.

2. Evaluarea medicală

Un consult ORL complet este esențial și include:

Endoscopie nazală, pentru a vizualiza septul și cornetele.
Evaluarea adenoizilor și amigdalelor, care pot contribui și ele la obstrucție.
Discuția despre simptomele de tip alergic și, dacă este cazul, trimitere către alergolog.

Uneori, problema principală nu este septul deviat, ci vegetatiile adenoide (polipii copilului) sau cornetele mărite. În aceste cazuri, tratarea cauzei poate aduce o îmbunătățire semnificativă fără să fie nevoie de chirurgie pe sept.

3. Managementul inițial

La copii și adolescenți, prima opțiune este adesea tratamentul conservator:

lavaj nazal cu ser fiziologic,
spray-uri cu corticosteroid intranazal (în doze pediatrice),
antihistaminice sau controlul alergiilor.

Scopul este de a reduce inflamația și de a vedea cât de mult contribuie mucoasa la obstrucție.

4. Când luăm în calcul intervenția chirurgicală

Operația este indicată atunci când:

obstrucția nazală este severă și persistentă, afectând respirația și calitatea somnului;
există infecții rinosinusale recurente, greu de controlat medicamentos;
copilul are sforăit puternic sau apnee de somn;
există sechele post-traumatice care duc la dificultăți respiratorii;
apar tulburări de dezvoltare craniofacială asociate respirației cronice pe gură (în colaborare cu ORL și ortodonție).

5. Tipul intervenției în funcție de vârstă

La copiii mici (prepubertar): chirurgia este conservatoare, se corectează doar zonele care obstrucționează semnificativ, cu grijă pentru a nu afecta zonele de creștere cartilaginoasă.
La adolescenți (după puseul de creștere): se pot aplica tehnici similare celor de la adult. Dacă există și probleme estetice (nas strâmb, vârf căzut), se poate lua în considerare rinoseptoplastia, dar cu accent pe stabilitatea rezultatului pe termen lung.

6. Ce ar trebui să știe părinții

Scopul principal este funcțional: copilul trebuie să respire corect pe nas, să doarmă bine și să aibă o dezvoltare normală.
Intervențiile estetice se abordează prudent și doar după ce creșterea facială este aproape completă.
Chiar și după chirurgie, igiena nazală și controlul alergiilor rămân importante.
Recuperarea la copii este, de regulă, mai rapidă decât la adulți.

În concluzie, la copii și adolescenți decizia de operare nu este niciodată automată. Ea se ia individualizat, după evaluarea atentă a severității obstrucției și a impactului asupra sănătății generale și a dezvoltării.

Când este necesar să mergi la medic

Deviația de sept poate trece neobservată ani de zile, dar atunci când apar simptome persistente sau complicații, evaluarea ORL devine necesară.

Situații frecvente care indică un consult

Nas înfundat cronic, pe una sau pe ambele nări, care nu se ameliorează cu tratament medicamentos.
Respirație dificilă în somn, sforăit sau pauze de respirație observate de apropiați.
Sinuzite repetate (mai mult de 3 episoade pe an) sau secreții groase care reapar după tratament.
Sângerări nazale frecvente, mai ales în sezonul rece sau în medii uscate.
Durere de cap sau presiune facială care revine periodic.

Semne de alarmă – consult de urgență

Sângerare nazală abundentă, care nu se oprește ușor.
Durere facială intensă, asociată cu febră și umflarea feței sau a pleoapelor.
Deformare bruscă a nasului după un traumatism.
Dificultăți respiratorii severe sau senzația de blocaj complet al nasului.

Identificarea timpurie a problemei și tratamentul adecvat pot preveni complicații precum sinuzitele cronice, tulburările de somn și oboseala constantă.

Deviația de sept este o afecțiune frecventă, care poate trece neobservată mult timp sau poate provoca simptome supărătoare – de la nas înfundat și sforăit, până la sinuzite recurente și sângerări nazale. Nu toate deviațiile necesită operație, dar atunci când obstrucția respiratorie este semnificativă și afectează calitatea vieții, septoplastia este soluția eficientă și sigură.

Un diagnostic corect, stabilit prin consult ORL și investigații specifice, permite alegerea tratamentului potrivit – fie conservator, fie chirurgical. Cu o îngrijire adecvată și respectarea recomandărilor medicale, pacienții se bucură de o respirație mai bună și de o viață mai confortabilă.