Tipuri de implanturi mamare – cum să faci alegerea corectă

Beauty Concept Informații Utile

Implant mamar nu înseamnă un singur produs. Există opțiuni diferite după conținut, formă, suprafață, profil/proiecție, coeziivitatea gelului, precum și decizii legate de dimensiune, planul de plasare și incizie. Alegerea corectă se face împreună cu chirurgul, pe baza măsurătorilor toracelui, a grosimii țesuturilor și a obiectivului estetic, ținând cont de siguranță și monitorizare pe termen lung.

Cum se clasifică implanturile mamare

Clasificarea îți arată din ce sunt făcute, cum arată, cum se comportă în țesut și ce volum/proiecție oferă. Fiecare criteriu influențează rezultatul și se alege împreună cu chirurgul, în funcție de anatomie și obiectiv.

După conținut:
Gel de silicon (coeziv) – cea mai naturală consistență, multe opțiuni de formă/profil; necesită monitorizare imagistică periodică la recomandarea medicului.
Ser fiziologic (salin) – se umple intraoperator, incizie ușor mai mică; dacă se golește, se vede imediat; mai predispus la rippling la țesut subțire.
După formă:
Rotunde – plenitudine mai mare sus (decolteu), nu au risc de rotație.
Anatomice („teardrop”) – pantă naturală cu volum jos; rezultate foarte naturale, dar pot rota (rar) dacă nu sunt bine stabilizate.
După suprafață:
Netede (smooth) – mobilitate naturală, preferate frecvent astăzi.
Microtexturate / texturate – gândite pentru stabilitate și scăderea contracturii capsulare în anumite cazuri; unele macrotexturate au avut profil de risc crescut pentru BIA-ALCL → se folosesc selectiv, după discuția riscuri–beneficii.
După profil/proiecție (la același diametru):
Low/Moderate – proiecție discretă, aspect foarte natural; utile pe torace lat.
High/Extra-High – proiecție evidentă când baza toracelui e îngustă, dar se dorește volum mai mare.
După coezivitatea gelului (consistență):
Moale–mediu – atingere foarte naturală, mișcare fluidă.
Highly cohesive („gummy bear”) – își păstrează forma, susține polul inferior; poate părea mai ferm la palpare.
Dimensiuni (cc) & diametru de bază:
Se aleg după lățimea bazei sânului/toracelui, grosimea țesuturilor și elasticitatea pielii, pentru un rezultat proporționat și stabil.

1. Conținutul implantului

Implanturi cu gel de silicon (coeziv)

Cum se simt: cea mai apropiată consistență de țesutul mamar natural; mișcare și „priză” mai firești în buzunar.
Avantaje: aspect natural, mai puțin rippling la paciente slabe; gamă largă de forme/profiluri; bune pentru pol superior neted.
Limitări: ruptura poate fi uneori „tăcută” (fără semne evidente); de aceea, chirurgul poate recomanda monitorizare imagistică (ecografie/IRM) la intervale stabilite.
Note practice: ușor mai „plin” la palpare când gelul este highly cohesive (gummy bear), dar păstrează forma mai bine în timp.

Implanturi cu ser fiziologic (saline)

Cum arată/simt: sunt introduse goale și umplute cu ser în timpul operației → incizie ceva mai mică.
Avantaje: în caz de perforație, sânul se dezumflă vizibil (detectare imediată), iar serul este absorbit.
Limitări: mai predispuse la rippling și pot părea mai „apoase” la palpare, mai ales la paciente cu țesut subțire; pot necesita plan submuscular pentru camuflaj mai bun.
Note practice: opțiune utilă când transparența privind detectarea rupturii e prioritară.

Cui i se potrivesc, orientativ

Silicon (coeziv): majorității pacientelor; preferat mai ales la țesut mamar subțire sau când se dorește naturalete la atingere/aspect.
Salin: când se dorește incizie mai mică și detectare evidentă a eventualei perforații; pacientelor cu suficient țesut pentru a masca rippling-ul.

Amintește-ți: alegerea se face împreună cu chirurgul, după măsurători, grosimea țesuturilor, obiectiv estetic și planul de plasare. Monitorizarea postoperatorie se stabilește individual, mai ales pentru gelul de silicon.

2. Forma implantului

Rotunde

Aspect: oferă mai multă plenitudine în polul superior (decolteu mai vizibil).
Avantaje: formă simetrică (nu pot „roti” cu deformare); bune când vrei „aspect plin sus” sau când corectezi o ptoază ușoară asociată cu mastopexie.
Considerații: la țesut foarte subțire, profilurile foarte înalte pot părea „prea rotunde” dacă nu se alege corect planul de plasare (de regulă, dual-plane/submuscular oferă tranziție mai naturală).
Pentru cine: paciente care își doresc decolteu definit, sportive sau persoane cu torace îngust care au nevoie de proiecție fără a crește mult diametrul bazei.

Anatomice („formă de lacrimă”)

Aspect: pantă mai naturală, cu volum preponderent în polul inferior și pol superior mai domol.
Avantaje: efect foarte natural la paciente slabe sau după sarcini/scăderi în greutate (susțin bine conturul inferior).
Limitări: pot rota (rar) – selecția buzunarului, a suprafeței și fixarea sunt esențiale; pot fi percepute mai ferme când gelul este foarte coeziv.
Pentru cine: paciente care prioritizează naturaletea în repaus și în profil, inclusiv când se dorește umplerea controlată a polului inferior.

Decizie rapidă, orientativ:

„Vreau decolteu sus și aspect plin” → rotund, profil adaptat țesutului; preferabil dual-plane la țesut subțire.
„Vreau pantă naturală și volum jos” → anatomic, cu atenție la stabilitate (buzunar corect, suprafață potrivită).
Ptoză moderată nu se rezolvă prin formă: poate necesita mastopexie asociată, indiferent de implant.

3. Suprafața implantului

Netede

Avantaje: mișcare mai naturală în „buzunar”, margini mai blânde la palpare; astăzi sunt frecvent preferate.
Când ajută: la paciente cu țesut subțire, combinarea cu plan submuscular/dual-plane oferă tranziție mai naturală în polul superior și camuflează mai bine marginile.
Considerații: stabilitatea depinde mult de buzunarul corect dimensionat și de tehnica chirurgicală (nu doar de suprafață).

Microtexturate / texturate

Motivație inițială: gândite pentru stabilitate (mai ales la implanturile anatomice) și, în anumite cazuri, pentru scăderea riscului de contractură capsulară.
Limitări: pot crește frecarea cu țesuturile; în selecte cazuri pot apărea seroame; alegerea cere adaptare la anatomie și tehnică.
Notă de siguranță: unele macrotexturate au fost asociate cu un risc mai mare de BIA-ALCL; de aceea, multe echipe preferă astăzi netede sau microtexturate fine. Discută explicit cu chirurgul despre tipul de textură, producător și profilul tău individual de risc.

Cum să alegi practic?

Forma implantului: la anatomice, stabilitatea e prioritară → chirurgul poate recomanda o microtextură și/sau o fixare atentă a buzunarului.
Calitatea țesuturilor: țesut subțire → deseori neted + dual-plane pentru contur mai neted; țesut mai generos → mai multă libertate de opțiuni.
Obiectivul estetic: decolteu plin vs. pantă naturală; suprafața se alege împreună cu profilul și planul de plasare.
Preferința și experiența chirurgului: contează semnificativ; fiecare echipă are protocoale bazate pe rezultate și monitorizare pe termen lung.

Reține: suprafața este unul dintre factorii deciziei. Rezultatul final ține de pachetul complet: măsurători, formă, profil, coeziune, plan de plasare și calitatea execuției.

4. Profilul / proiecția implantului

La același diametru de bază, profilul arată cât de mult „iese” sânul în față (proiecția). Două implanturi cu aceeași lățime pot avea aspect foarte diferit în funcție de profil.

Variante uzuale

Low / Moderate Profile
Proiecție discretă, tranziție lină în polul superior. Potrivit pentru torace lat, pentru un rezultat foarte natural sau când nu vrei decolteu pronunțat.
High / Extra-High Profile
Proiecție mai mare (sânul „iese” mai mult), utilă când baza toracelui e îngustă, dar dorești volum evident sau plenitudine sus.

De ce nu alegem profilul doar după fotografii?

Același implant arată diferit pe corpuri diferite. Profilul se alege după măsurători și calitatea țesuturilor, nu doar după preferințe vizuale.

Ce contează în alegere

Lățimea bazei sânului / toracelui – dictează diametrul implantului; apoi alegi profilul ca să obții proiecția dorită fără să depășești baza.
Distanța dintre sâni & forma sternului – influențează decolteul; profilul prea înalt pe torace lat nu apropie automat sânii.
Calitatea pielii și grosimea țesuturilor – țesut subțire + profil foarte înalt poate părea prea „rotund” sus dacă planul/tehnica nu sunt adaptate.
Poziția areolei și eventuală ptoză – profilul nu corectează ptoza; dacă e prezentă, se discută mastopexie (ridicare).
Obiectiv estetic – „natural, curgător” (profil moderat) vs. „proiecție vizibilă / decolteu accentuat” (profil mai înalt).

Greșeli frecvente și cum să le eviți

Aleg profil foarte înalt „ca în poze”. Fără măsurători, riști aspect artificial. Soluția: baza corectă întâi, profilul apoi.
Mă bazez pe profil ca să „apropii” sânii. Distanța inter-mamară ține de anatomie și buzunarul creat, nu doar de profil.
Ignor ptoza. Un profil înalt nu înlocuiește ridicarea sânului dacă este indicată.

5. Consistența gelului („coezivitate”)

Coezivitatea arată cât de bine își păstrează forma gelul din interiorul implantului. Pe scurt: de la mai moale (curgere și mobilitate mai „fluide”) până la highly cohesive / „gummy bear” (gel mai ferm, care își ține forma ca o jeleu dens).

Variante uzuale și cum se simt

Moale–mediu (standard)
- Atingere: foarte apropiată de țesutul mamar natural, „catifelată”.
- Aspect: mișcare mai fluidă în buzunar; panta sânului curge mai lin.
- Avantaje: look natural; plăcut la palpare.
- Limitări: la țesut foarte subțire poate fi ușor mai vizibil rippling-ul comparativ cu gelurile mai ferme.
High-cohesive („gummy bear”)
- Atingere: mai fermă la palpare.
- Aspect: își păstrează mai bine forma → susține polul inferior și menține conturul.
- Avantaje: contur mai stabil în timp, mai puțin rippling, util post-sarcină sau când pielea e mai laxă.
- Limitări: senzație ușor mai „plină/fermă”; necesită buzunar executat foarte corect pentru a evita margini perceptibile.

Când preferăm fiecare dintre variante?

Gel moale–mediu: când există țesut suficient de acoperire și obiectivul este un look foarte natural la atingere și în mișcare.
Gel high-cohesive: în laxitate ușoară–moderată, după sarcini/scădere ponderală, când vrem susținerea formei sau la paciente cu țesut subțire unde vrem să minimizăm rippling-ul.

Ce mai poate influența alegerea?

Planul de plasare: submuscular/dual-plane camuflează mai bine marginile la țesut subțire, indiferent de coezivitate.
Forma & profilul: un profil înalt și/sau anatomic poate beneficia de gel mai coeziv pentru stabilitate de contur.
Anatomia toracelui & obiectivul estetic: „catifelat și curgător” vs. „contur care se ține bine”.

Coezivitatea nu e „mai bună” sau „mai slabă” în sine. Ea se potrivește cu anatomia, planul de plasare și obiectivul tău. Chirurgul alege combinația care oferă palpare plăcută, contur stabil și risc minim de rippling.

6. Dimensiunea (cc) și diametrul de bază

Ce înseamnă „cc”?
Volumul implantului în mililitri (cc). Nu se traduce direct în „mărime de cupă”, pentru că rezultatul depinde și de lățimea toracelui, grosimea țesuturilor, profilul/proiecția și planul de plasare.

De unde pornim în alegere

Diametrul de bază al sânului/toracelui (base width) – măsurat de chirurg. Implantul trebuie să se potrivească bazei, fără să „iasă” lateral sau medial.
Apoi se alege profilul (proiecția) ca să obții volum în față fără să depășești lățimea bazei.
Calitatea pielii și grosimea țesuturilor dictează cât volum poate fi adăugat fără tensiune (evităm întinderea excesivă, bottoming out, margini vizibile).

Ce face, de fapt, diferența vizuală

+25–50 cc este, de multe ori, o diferență foarte mică; schimbările vizibile vin mai degrabă din diametru + profil + plan decât din câțiva cc în plus.
Două implanturi cu același volum pot arăta diferit dacă unul are bază mai îngustă și profil mai înalt (mai multă proiecție), iar celălalt bază mai largă și profil moderat (aspect mai natural, „curgător”).

Când „mai mare” nu e soluția

Ptoza (lăsarea sânului) nu se rezolvă prin volum mare; adesea e nevoie de mastopexie (ridicare) pentru poziție corectă și areolă centrată.
La țesut subțire, volum prea mare poate duce la rippling și contur perceptibil; soluția este combinația potrivită diametru–profil–plan (adesea dual-plane).

Asimetriile

Pot necesita volume diferite sau profiluri diferite pe fiecare parte pentru a obține simetrie la final. Asta se decide intraoperator și/sau după simulări.

Simulare și așteptări

Probele intraoperatorii (sizers) și/sau simulările foto/3D ajută să calibrați realist.
Nu alege exclusiv „după poze”. Același implant arată altfel pe un torace lat vs. îngust, pe țesut gros vs. subțire.

Orientare practică, pe scurt

Se măsoară baza sânului → se alege diametrul corespunzător.
Se stabilește profilul pentru proiecția dorită (natural vs. plin sus).
Se verifică calitatea pielii și planul de plasare pentru camuflaj și stabilitate.
Se ajustează volumul (cc) în marje rezonabile, fără a forța țesuturile.

Planul de plasare

„Buzunarul” în care se așază implantul influențează felul în care arată, se simte și se comportă sânul în timp: conturul polului superior, riscul de rippling, stabilitatea și chiar confortul la efort.

Subglandular (deasupra mușchiului)

Pro: recuperare, în general, mai rapidă; fără „animation deformity” (sânul nu se mișcă odată cu contracția pectoralului); decolteu sus mai plin la țesuturi bogate.
Contra: la paciente cu țesut subțire crește riscul de margini vizibile/rippling; în anumite contexte, contractura capsulară poate fi mai frecventă; camuflaj mai slab al implantului.
Pentru cine: paciente cu acoperire bună de țesut mamar/subcutanat, care vor un aspect mai plin sus și/sau vor să evite deformarea la contracția mușchiului (de ex., sportive care folosesc mult pectoralii).

Submuscular (parțial sub mușchi)

Pro: camuflaj superior în polul superior (contur mai neted la țesut subțire), mai puțin rippling, tranziție naturală; deseori rate mai mici de contractură capsulară; potrivit pentru implanturi rotunde sau anatomice.
Contra: disconfort inițial ceva mai mare; posibilă „animation deformity” (sânii se mișcă discret la contracția pectoralului); în primele săptămâni implantul poate părea „mai sus” până se așază.
Pentru cine: majoritatea pacientelor cu țesut subțire, doritoare de aspect natural și contur fin; frecvent ales în augmentări primare.

Subfascial (sub fascia pectoralului)

Intermediar: oferă acoperire ușor mai bună decât subglandular, cu mai puțină deformare la contracție decât submuscular; potrivit în situații selectate.
Considerații: rezultatul depinde mult de grosimea țesuturilor și de calitatea disecției fasciei; nu înlocuiește beneficiile dual-plane la țesut foarte subțire.

Cum putem face alegerea:

Țesut subțire / look natural → de obicei dual-plane.
Țesut bogat / vrei să eviți „animation deformity” → poate fi subglandular.
Cazuri selectate (anatomie, preferințe, stil de viață) → subfascial.
Dacă există ptoza (lăsare), planul de plasare nu o corectează singur: poate fi necesară mastopexie (ridicare) asociată, indiferent de buzunar.

Incizia: pe unde se introduce implantul

Alegerea inciziei influențează controlul intraoperator, poziția cicatricei și, uneori, rata complicațiilor. Variantele uzuale:

Inframamară (în șanțul submamar)

Pro: control excelent al „buzunarului”, al poziției și simetriei; potrivită pentru toate tipurile de implant (inclusiv gel coeziv, volume mari).
Cicatrice: ascunsă în pliul natural; de obicei se estompează foarte bine.
Observație: adesea preferată pentru predictibilitate și risc mai mic de contaminare bacteriană (biofilm).

Periareolară (la marginea areolei)

Pro: camuflaj foarte bun al cicatricei; acces util când se fac gesturi asociate (ex.: corecții la areolă).
Contra: necesită areolă suficient de mare; ușor risc crescut de alterare temporară a sensibilității mamelonului; unele date sugerează risc mai mare de contractură capsulară prin contactul cu ductele.
Potrivită: cazuri selectate, când prioritatea este ascunderea cicatricii în areolă și anatomia permite.

Axilară (incizie în plica axilară)

Pro: cicatrice departe de sân; utilă la paciente care nu doresc semn pe sân.
Contra: control tehnic mai dificil al buzunarului; curba de învățare mai mare; de obicei preferată pentru implanturi salin sau silicon de volum moderat.
Potrivită: paciente motivate estetic să evite cicatrice pe sân și care acceptă particularitățile tehnice.

Siguranță și riscuri

Majoritatea intervențiilor decurg fără incidente, dar orice implant mamar implică riscuri. E important să știi ce e normal, ce complicații pot apărea și când trebuie anunțat medicul.

Ce este frecvent și tranzitoriu

Durere, edem, vânătăi în primele zile–săptămâni
Senzație de tensiune/“sân prea sus” la început, care se așază treptat
Modificări de sensibilitate la areolă/mamelon (de obicei reversibile)

Complicații posibile

Contractură capsulară (întărirea capsulei din jurul implantului, cu fermitate/disconfort și deformare)
Hematom/serom, infecție (rare, dar necesită tratament prompt)
Deplasarea implantului, asimetrii, „double-bubble”, sinmastie
Rippling (valuri vizibile/palpabile), mai ales la țesut subțire
Ruptură (silicon/salin) – la salin sânul se dezumflă vizibil; la silicon ruptura poate fi „tăcută” → se recomandă monitorizare imagistică conform sfatului chirurgului
Animation deformity (la plan submuscular): mișcări vizibile ale sânului la contracția pectoralului

BIA-ALCL & BII – ce trebuie să știi

BIA-ALCL (limfom anaplastic cu celule mari asociat implantului mamar): rar, raportat mai ales la unele macrotexturate. Semne tardive: umflare bruscă a unui sân, serom apărut după luni/ani, nodul. Discută deschis cu chirurgul despre tipul de suprafață și monitorizare.
Breast Implant Illness (BII): set de simptome nespecifice raportate de unele paciente (oboseală, ceață mentală etc.); dovezile sunt încă în evaluare. Informarea și urmărirea medicală sunt esențiale.

Când să contactezi imediat medicul

Febră, roșeață intensă, durere în creștere sau scurgere la incizii
Umflare bruscă a unui sân după perioada inițială de vindecare
Deformare nou-apărută, duritate accentuată, asimetrie rapid instalată

Cum reduci riscurile

Alege chirurg cu experiență, clinică cu protocoale (profilaxie, tehnică „no-touch”, dispozitive de inserție, trasabilitate produs).
Respectă instrucțiunile pre/postoperatorii (renunțare la fumat, pauză de efort, îngrijirea plăgilor).
Programează și respectă controalele; imaging la intervalele recomandate, mai ales pentru gel de silicon.

Important: implanturile nu sunt „pe viață”. Pot necesita revizie (schimbare/ repoziționare) de-a lungul anilor – discută acest lucru în consult.

Implantul potrivit nu se alege „din poze”, ci din măsurători + obiective clare + tehnică adecvată. Combinația corectă între diametru și profil, forma și coezivitatea gelului, suprafața, planul de plasare și incizia oferă un rezultat proporționat, stabil și natural. Discuția deschisă cu chirurgul, așteptările realiste și urmărirea periodică (inclusiv imagistică atunci când e cazul) asigură siguranță și longevitate; amintește-ți că implanturile pot necesita revizie de-a lungul anilor.